" Nu sunt de-ajuns cuvinte sa pot sa dovedesc ce inima mea simte , s-arat ca Te iubesc. Mi-e greu sa spun cu litere ce simt in pieptul meu E o dorinta sfanta, un dor de Dumnezeu. In lumea asta plina cu tot ce-i trecator Am invatat sa fiu un bun observator. Si m-am uitat la toate, privind, analizand Cauntand in fiecare un sens, cu al meu gand. M-am intrebat ce-i omul pe care l-ai creat Si care-i este rostul pe-acest pamant spurcat. Tu l-ai creat ca Tine si l-ai facut frumos Dar vad ca-n el se-ascunde si-un duh intunecos. Cand el vrea binele sa faca si sa mearga doar drept Nu reuseste , tot rau face ca un neintelept. Si chiar de reuseste sa faca el vreun bine E tot risipa-n el, caci nu Te vrea pe Tine. El vrea sa isi gaseasca un sprijin chiar in sine S-adune si sa fie bogat in asta lume. Nu se gandeste ca dincol' e chin sau bucurie El doar aduna si atat, gandu-i e doar la bogatie. Nu vrea omul sa se gandeasca la viata lui de-apoi El crede ca e important sa ai aici...