Păcătoși, nu prețioși.

"Tineri dragi, trăim vremuri în care suntem inundați de fel și fel de informații și toată lumea încearcă să influențeze cât mai mult pe alții prin cuvintele lor, prin ceea ce expun. Astfel se ajunge la multe exagerări, la multe erezii, la multe schimbări ale adevărului și victime suntem noi, cei care ascultăm, citim sau vizionăm.

Încă din perioada adolescenței, când începem să simțim goluri tot mai mari în inimă, suntem bombardați cu o mulțime de idei. Internetul și rețelele de socializare sunt pline de informații. Dar în loc să găsim adevărul de care avem atât de mult nevoie, ne sufocăm în informații și nu mai știm pe cine să credem sau ce principii să alegem după care să ne ghidăm viața.

Prin acest articol vreau să vorbesc doar despre unul din aceste "adevăruri" care pe mine m-a făcut să gândesc greșit și să am o atitudine greșită față de cei din jurul meu, față de mine, dar și față de Dumnezeu.

"Ești prețioasă!" 

Da, fetelor, aceste două cuvinte mi-au făcut un mare rău. De ce? Pentru că nu sunt adevărate. Da, noi suntem tare slabe și, mai ales, în perioada adolescenței, când ne confruntăm cu complexele de inferioritate, tânjim după vorbe care să ne facă să ne simțim iubite și care să ne convingă că nu "doar ceilalți au ceva special" așa cum credem(altă minciună), ci și noi suntem deosebite.

Cel puțin eu m-am luptat cu aceste lucruri. Mă vedeam urâtă, nefolositoare și uneori fără sens pe pământul acesta. Da. E foarte greu și chiar rușinos să recunosc public asta și să devin vulnerabilă în fața voastră, dar cineva spunea că dacă dăm rușinea la o parte și ne spunem luptele adânci și reale, alții care sunt la fel de rușinați de ei sau mai rușinați, vor fi încurajați. 

Eu mă luptam cu tot felul de gânduri de felul acesta și aveam nevoie să înțeleg ce însemn și ce e cu mine pe pământul acesta. Și bum: "Ești prețioasă! Ai o valoare foarte mare! Nimeni nu este ca tine! Ești specială!". Am dat peste tot felul de surse care transmiteau aceasta și mare parte dintre ele se foloseau de Biblie pentru a argumenta aceste afirmații.

Problema e că Biblia nu spune nimic din toate acestea. 

Fetelor, noi suntem păcătoase, nu prețioase. Da? Ați citit bine. Noi(începând cu mine) suntem PĂ-CĂ-TOA-SE.  

Băieți, sunteți păcătoși, nu prețioși. PĂ-CĂ-TOȘI.

Suntem păcătoși.

Am tot fost bombardați cu idei care să ne facă să credem că suntem cineva și acestea ne-au crescut încrederea în noi. "Bine, și care-i problema?"

Problema e că Biblia nu susține aceste idei .

Dimpotrivă. Biblia spune că "toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu." (Romani 3:23)

"Bine, bine, dar ce zici de versetul "...ai preț în ochii Mei, ești prețuit și te iubesc..." Isaia 43:4?

Versetul acela este adresat poporului ales de Dumnezeu, Israel, și, raportat la zilele noastre face referire la copiii Lui.

Deci nu putem lua un verset sau mai multe din Biblie și să le folosim ca argumente pentru niște idei care contrazic alte versete esențiale ale Bibliei. Nu putem încuraja oamenii cu anumite idei doar pentru că sună bine și dau sentiment de bine. Nu putem să folosim cuvintele lui Dumnezeu într-un mod neglijent și să expunem orice mesaj frumos doar pentru a atrage oamenii la Domnul. 

Dragilor, nu spun că Dumnezeu nu iubește oamenii. Da, El iubește pe toți oamenii. Așa spune Biblia.(Ioan 3:16). Și da, El într-adevăr oferă valoar dar oferă această valoare copiilor Săi, adică celor care sunt născuți din nou și care au o relație personală cu El. Dar nu putem spune că aceeași valoare o au și ceilalți care trăiesc în păcat pentru că Dumnezeu Însuși trage linie în Scriptură și face diferența între cei care sunt ai Lui și cei care nu sunt,  între cei care se încred în El și cei care nu o fac, între cei care au păcatele iertate și cei care nu s-au pocăit de viața lor murdară. 

Nu eu spun aceasta, Dumnezeu o spune. Și nu e vorba despre oameni care au ceva special și sunt prețioși, ci este vorba despre oameni care au fost iertați de Dumnezeu și au primit neprihănirea Lui și valoarea pe care El o oferă odată cu iertarea și regenerarea.

Mi s-a tot spus că sunt prețioasă, chiar și când nu eram, chiar și când nu aveam o relație cu Dumnezeu, chiar și când trăiam în păcat. Și m-a ajutat acest lucru? Eu așa credeam, că mă ajută, pentru că îmi dădea un sentiment fain, dar de fapt, îmi făcea mult rău pentru că am ajuns să am încredere în cine sunt eu și să mă văd vrednică de multe. Îmi tot repetam că merit mai mult. Ei, uite, altă prostie. Și în felul acesta am ajuns să nu mai văd problema păcatului din viața mea atât de mare precum era, ci aveam o stare de bine și eram mulțumită cu "cine sunt eu".

Dragi tineri, noi nu suntem prețioși, ci suntem păcătoși. Tot ce poate fi de preț în noi, e Isus și ce a câștigat El prin jertfa și învierea Lui.

O să fiu privită ciudat după articolul acesta. Știu, îmi asum. E poate primul articol, prima sursă care îți spune că nu ești prețios. 

Dar, dragilor, eu cred că aceasta e vestea bună, mesajul acela după care tot tânjim și aceasta ar trebui să ne facă să ne simțim cu adevărat iubiți: faptul că deși nu valorăm nimic și nu suntem vrednici de nimic, El a murit pentru noi fiindcă ne-a iubit. Dragostea Lui e valoarea cea mai mare pe care un om o poate cunoaște.

Ce mesaj mai frumos poate exista decât acesta? 

"Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi." Romani 5:8

Și nu e mesajul meu, e al Lui. De aceea e frumos. 

O minte limpede vă doresc! Să înțelegeți adevărul suprem care se găsește doar în El! Să expuneți idei care fac bine oamenilor, nu rău. Să vorbiți Evanghelia curată! Să simțiți adevărata valoare, cea a dragostei lui Dumnezeu!

Antonela Buraga

Imagine: unsplash