Multumeste!

"Domnul m-a invatat ca trebuie sa scriu despre ceea ce oamenii nu pot sa spuna. Pot scrie mii si mii de cuvinte, dar ce rost au ele daca nu reusesc sa strapunga inimi, sa desfaca lanturi, sa darame ziduri, sa inlature piedici? Pot sa iti spun ca ai ochi frumosi, dar cum ramane cu tristestea ascunsa in ei? Cat de apasatoare sunt gandurile ce iti trec prin minte? Cat de mult te obosesc? Cat de mare este lupta pe care noi nu o vedem, dar tu o porti?

Pot sa iti spun ca zambetul tau e minunat, dar cum ramane cu lacrimile ce curg de atatea ori in nestire? Cui le lasi? Pentru cine sau pentru ce curg? 

Pot sa iti spun ca visurile pot deveni realitate atunci cand lupti pentru ele, dar cine ti-a mai spus pana acum ca visurile sunt frumoase doar atunci cand le implineste Hristos?

Pot sa iti spun ca esti capabil sa ai un viitor stralucit, dar cine iti va spune ca viitorul fara Hristos e egal cu moartea?

Pot sa iti spun mii de lucruri ce iti vor gadila urechile si poate iti vor satisface inima pentru cateva momente, dar cine iti va spune cuvintele care dau bucuria si  implinirea vesnica?

De aceea aleg sa scriu. Pentru ca e nevoie. Unii vor crede ca sunt doar cuvinte...Sunt cuvinte, dar prin lucrarea desavarsita a Duhului Sfant ele dobandesc o putere de neasemuit si de nedescris. Citeste, suflet drag! Sunt cuvinte, dar pot fi cuvintele care iti vor schimba viata. Citeste!

"Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi." (1Tesaloniceni 5:18) 

Doar cativa metri pana la autobuz. In jurul meu un zgomot care mi-a devenit obisnuit. Ma uit in jos din cauza soarelui ce in sfarsit si-a facut aparitia dupa atatea zile reci. Cand imi ridic din nou privirea imi apare el in fata; un barbat la varsta a doua cu o palarie neagra. Desi lumina soarelui imi limiteaza vederea, pot observa privirea lui adanca si chipul obosit. Ochii imi coboara si raman o clipa fara expresie. Nu are picioare. Trece in tacere pe langa mine conducand acel carucior si lasand in mintea mea un singur gand: "Doamne, eu de ce am picioare? Nu sunt cu nimic mai buna decat el." Insa Domnul nu intarzie cu raspunsul Sau: "Pentru ca asa am vrut Eu, fiica Mea. In iubirea mea pentru tine am ales sa iti dau picioare. Ai grija ce faci cu ele!"

Nu-i asa ca e greu sa fii multumitor? Intr-o lume in care toti cauta sa adune cat mai mult, fara sa observe ca tot ce au deja e mai mult decat ar merita, intr-o lume egoista si cautatoare de bogatii e greu de multe ori sa gasesti multumire. Nemultumirea e unul dintre pacatele care au devenit parca neobservate printre oameni, dar vreau sa iti amintesc astazi ca inaintea lui Dumnezeu nimic nu trece neobservat. Nemultumirea este un pacat. E un pacat in care cadem cei mai multi dintre noi. Si il facem poate chiar zilnic. Fa un exercitiu de memorie si aminteste-ti cand te-ai pus ultima ora pe genunchi doar din dorinta de a multumi lui Dumnezeu. Da, stiu. Nu iti amintesti. Ne-am obisnuit sa cerem. Noi doar vrem. Mereu vrem inca ceva.Vrem sa avem cat mai multe si cat mai mult din fiecare. Si nu ne mai gasim niciodata multumiti. Neglijam multumirea. O ingropam. De aceea cuvintele pe care le vei citi sunt despre acest act minunat si sublim: multumire. Ma rog ca fiecare motiv de mai jos sa iti umple inima de multumire.

1.Sindactilia. Sindactilia este o anomalie congenitala prin care doua sau mai multe degete ale mainii si/sau ale picioarelor sunt legate. Priveste-ti pentru cateva secunde mainile. Uita-te la ele. Nu vreau sa iti prezint o lectie de anatomie.Vreau doar sa vezi cat de binecuvantat esti. Iti poti misca degetele cum doresti si le poti folosi intr-un mod normal. Cum ai reusi sa mananci daca ai avea degetele mainilor lipite? Cum ai tine un pix sau un creion in mana? Cum ai putea sa inveti sa canti la pian/chitara/vioara sau orice alt instrument? O, da, degetele tale sunt normale si sanatoase. Faci zilnic mii de miscari cu ajutorul lor. Sunt atat de multi oameni care nu reusesc sa faca ceea tu poti sa faci. Esti binecuvantat mai mult decat ai observat pana acum. Ai degete normale, maini sanatoase. Bucura-te de ele! Altii nu le au sanatoase. Altii nu le au deloc.

Multumeste-I ca le ai si intrebuinteaza-le intr-un mod care sa Ii aduca slava lui Dumnezeu!

2.Hipoacuzia. Hipoacuzia reprezinta pierderea auzului. Poate deja te plictisesc. E trist ca ne-am obisnuit cu ideea de a fi sanatosi. Suntem asa pentru ca Domnul a vrut, nu\ pentru ca am meritat noi.Te vei gandi:"Am mai intalnit oameni care nu aud. Nu e chiar atat de grav." Eu te incurajez insa sa te mai gandesti o data. Cum ar fi viata ta daca nu ai putea sa auzi vocea mamei tale niciodata? Cum ai trai daca nu ai auzi niciodata rasul fratelui sau surorii mai mici? Cum ar fi totul daca nu ai auzi nimic din cantecul frumos al naturii? Ar fi diferit, nu? Daca pana acum ai crezut ca e normal sa auzi, vreau sa iti amintesc astazi ca sunt mii de oameni pentru care aceasta nu e o normalitate; ar da orice sa poata auzi macar pentru o zi ceea ce tu auzi de atatia ani. Ai urechi sanatoase. Multumeste-I lui Dumnezeu pentru ele si invata sa asculti cu ele ceea ce Lui Ii da slava!

3.Apa potabila. Aproape un miliard de oameni de pe acest pamant nu au apa potabila. Nu oricine poate sa deschida un robinet ori de cate ori vrea sau are nevoie asa cum faci tu. Nu oricine poate sa bea apa atat de des precum o faci tu. Sunt multe suflete care mor din lipsa de apa, iar tu ai apa nu doar ca sa o bei, ci si pentru a te spala si chiar pentru a-ti uda florile. Nu e nevoie sa mergi decat pana la bucatarie sau, cel mai departe, pana la fantana de langa casa pentru a lua apa. Sunt mii de suflete in continentul african care merg ore intregi pentru a ajunge la o fantana cu apa potabila. Ai apa disponibila oricand, curata si buna pentru organismul tau. E un dar. Multumeste-I si invata sa nu o risipesti!

4.Hainele. Acesta cred ca e un punct foarte sensibil. Poate deja strambi putin din nas cand te gandesti ca te mustru pentru ca mai vrei si alte haine. Nu iti spun ca e gresit sa iti cumperi haine atat timp cat ai nevoie de ele. Spun doar ca trebuie sa fie un echlibru in toate. Mereu spunem ca nu avem asa multe haine si, totusi, daca deshizi  usa dulapului e posibil sa mai cada o bluza sau un camasa jos. Avem haine. Problema nu e ca nu avem. Problema e ca nu ne plac. Mereu ne dorim mai mult, mai mult, tot mai mult. Iti amintesc acum de acei copii care ingheata iarna de frig intr-un tricoas si o bluzita. Iti amintesc de papucii aceia rupti prin care le poti vedea degetele albe si inghetate. Iti amintesc de copiii aceia din Africa. Pentru ei cea mai veche hainuta a ta ar fi aur curat. Nu e trist? Avem atat de mult si ni se pare atat de putin...Avem. Ai. Si nu putin. Ai foarte mult. Multumeste-I si invata sa imbraci si pe cei care nu au.

Ma opresc aici desi sunt alte sute, chiar mii de motive pe care ar trebui sa le aducem inaintea lui Dumnezeu cu recunostinta. 1 Tesaloniceni 5:18 spune"multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile...". Mergi si priveste-te in oglinda .Esti sanatos. Multumeste! Mergi si vorbeste cu mama ta. O auzi. Multumeste! Mergi si bea putina apa. E curata. Multumeste! Mergi si deschide dulapul. E plin. Multumeste! Domnul meu sa iti primeasca multumirile si sa te ajute sa fii deplin multumitor in fiecare clipa a vietii tale!"

Antonela Buraga