" Aveam de mult timp in gand dorinta de a-mi face o lista cu acele calitati pe care doresc sa le gasesc in cel pe care il voi alege, prin calauzirea Lui, sa imi fie sot. Iar seara precedenta Dumnezeu m-a ajutat sa imi pun dorinta in aplicare. Deci am luat un pix, o foaie, mi-am asezat perna bine si m-am pus pe treaba. Stiam ca am mult de scris. Capul meu era plin cu idei adunate in timp.
Am scris 1.
si m-am oprit.
Nu doar ca m-am oprit. Am si realizat ceva, ceva foarte important. Am realizat ca cerem mult, dar oferim putin. Da. Mai spun o data. Cerem mult , dar oferim putin. Mereu aud tineri/ tinere spunand :" Vreau sa fie asa, asa, asa... sa stie sa gateasca, sa aiba masina, sa fie slabuta, sa stie sa schimbe un bec, sa ii placa tocurile, sa ii placa plimbarile, sa fie sincer, amuzant, etc. " As putea continua cu multe altele , dar ma opresc. Ma opresc pentru ca e in zadar . Cautam atat de multe, dar avem atat de putin de oferit.
Domnul m-a ajutat sa ma vad egoista, foarte egoista. Mereu mi-am facut idei in cap si am considerat ca anumiti baieti nu sunt placuti inaintea Domnului doar pentru ca nu corespundeau cerintelor si dorintelor mele. Mereu, mereu aveam in minte lista mea " perfecta" prin filtrul careia era trecut fiecare baiat pe care il intalneam. Mai mult decat atat, ma rugam cerand Domnului ca acel "el" sa corespunda tuturor punctelor din lista mea. Cat egoism...!
Pentru prima data mi-am dat seama ca lista mea e inutila pentru ca nu e izvorata dintr-o dragoste reala.
Da-mi voie sa te ajut sa intelegi . Ii ceream Domnului sa imi dea un baiat sincer. Si era bine ceea ce ceream . Dar scopul nu era bun. Am cerut sa fie sincer pentru ca stiam ca imi va fi mie rau daca imi va ascunde adevarul.
I-am cerut un baiat rabdator. Dar am cerut sa fie asa pentru ca imi era teama ca nu cumva in unele momente sa isi piarda cumpatul si sa am eu de suferit. Mereu , in toate cerintele mele, era vorba despre mine si nu despre el. Profund egoism !
Nu stiu daca te afli in aceeasi situatie . Insa eu sunt aici si mi-e plina inima de rusine pentru ca am gandit in felul acesta. Si drept vorbind, nu as merita un asemenea baiat. Niciodata. Cum sa merit un baiat cu atatea calitati cand in mine se ascunde atat egoism? Cerem mult, dar oferim prea putin. Dorim sa ne fie noua bine, sa nu ducem lipsa de iubire, atentie, rabdare, grija, devotament. Dar uitam ca iubirea reala inseamna de fapt jertfa. Iubind faci tot ce poti ca cel de langa tine sa fie bine, nu ca tu sa fii bine. Si cred ca de fapt asa se defineste casatoria : decizia de a lupta pentru mentinerea celui de langa tine aproape de Hristos. Atata vreme am crezut ca am nevoie de un baiat care sa ma tina langa El, incat am ajuns sa cred ca acesta este esentialul, insa nu e asa. Eu trebuie sa fiu cea care lupta ca el sa fie langa Mesia . Iar dependenta mea de El nu trebuie sa fie legata de faptul ca el duce lupta crestineasca impreuna cu mine sau nu. Fie ca el va fi gata de jertfa sau nu, eu trebuie sa fiu. Fie ca el ma va iubi sau nu, eu trebuie sa il iubesc, fie ca el va avea rabdare sau nu, eu trebuie sa am. Fie ca el va sta pe genunchi sau nu , eu trebuie sa stau.
Si nu spun lucrurile acestea cu usurinta. Bininteles ca imi doresc sa primesc un sot credincios si devotat lui Hristos. Imi doresc sa tina la mine si sa ma aprecieze. Dar daca nu va face asa pana la capat, daca nu corespunde cerintelor mele, tot fericita voi fi. Caci fericirea mea va inseamna de fapt fericirea lui. Chiar daca mie nu imi va fi bine mereu langa el, lui trebuie sa ii fie mereu bine langa mine. Aceasta inseamna iubirea. O viata de jertfa. Cel putin, in felul acesta am inteles-o eu. Si nu e usor. Chiar deloc.
Atat de multi au impresia gresita ca dupa ce te casatoresti viata e roz, dar nu e asa. Viata nu e niciodata roz. Cu cat te lupti sa stai mai aprope de El , cu atat luptele sunt mai mari, caci diavolul loveste in turnul care il inspaimanta cel mai mult. Dar desi nu e roz, e frumoasa viata atunci cand turnul ramane neclintit prin El. Si acest lucru mi-l doresc. Imi doresc un turn tare in Hristos. Adica o casatorie care sa reziste in timp, in ciuda sagetilor. Iar daca acel "el" va lupta la fel de mult ca mine va fi foarte bine. Dar daca nu o face cu o dorinta la fel de mare, tot bine va fi. La fel cum o sotie buna e un dar de la Domnul, cred cu toata taria ca si un sot bun e un dar de la El. Nu merit un baiat cu toate calitatile acelea. Niciodata nu voi merita. Dar harul Lui e mare. Cred in El. Si daca voi primi un astfel de dar voi fi cu adevarat rasfatata de Domnul meu. Daca nu voi primi, tot bucuroasa voi lupta pentru noi in El. Caci doar fericirea lui va fi fericirea mea. Iar fericirea lui, ma voi lupta , cu tot ce sunt si am, sa fie legata de Hristos mereu. "
Antonela Buraga
Imagine : Pinterest
Comentarii
Trimiteți un comentariu