Când Dumnezeu lucrează cu fricoșii

- Nu Il aud... Daca Domnul S-a departat de la mine si eu nu stiu?

- Nu. Daca El tace, nu inseamna ca nu mai e cu tine. Daca El tace stie ca inca mai poti. Nu te-ar lasa fara vorbele Lui daca ai fi la capatul puterilor. El tace pentru ca stie ca inca nu esti acolo.

- Dar eu simt ca sunt acolo, simt ca puterile mi s-au dus..

- Atunci El impinge limitele dincolo de cat crezi tu ca poti. Daca El tace, te invata ceva cu siguranta.

- Si cum imi dau seama daca e asa sau nu? Cum fac diferenta ? Cum stiu ca Domnul nu m-a parasit?

- Crezi.

- ...

- Te increzi si atunci cand nu vezi. E frumos sa simti intotdeauna prezenta Lui...e mai usor. Dar mult mai frumos e sa se uite la tine cand iesi din incercare, din cuptor, din tacere, si sa spuna : „Bravo, fiica mea! Ai invatat si lectia asta!”

- ...

- E frumos sa te tina tata de la spate cand inveti sa mergi pe bicicleta ca nu cumva sa cazi jos, nu-i asa?

- da..

- Dar e mult mai frumos dupa ce ti-a dat drumul si te bucuri impreuna cu el ca ai invatat sa mergi.

- Si ce se intampla daca mi-e frica sa imi dea drumul?

- Pai cu frica nu ajungi nicaieri. Frica doboara. Cu frica nu inveti prea multe. Doar alege sa crezi ca El e in control. El stie ca esti pregatita sa iti dea drumul. El stie ca esti pregatita sa treci si doar cu tacerea Lui prin cuptor. El stie ca nu esti la capatul puterilor. Altfel nu ar tacea.

Aceste lucruri mi-au fost spuse zilele trecute. Si sincer, m-au smerit. Am inteles ca viata mea e guvernata de frica, nu de Duhul Sfant. Am inteles ca tind mereu sa aleg calea cea mai usoara. Am inteles ca pentru mine e frumoasa viata doar daca e totul usor, cand am raspunsuri la rugaciuni, cand simt prezenta Lui. Am inteles ca imi alimentez fericirea din izvorul gresit.

Si mi-am amintit un adevar pe care parca l-am ingropat in dorintele mele copilaresti: Dumnezeu Isi trece copiii prin cuptor.

Da, Dumnezeu ii trece pe copiii Lui prin foc. Dar ii trece cu dragoste, sa stii. Ii trece pe acolo dorind sa scoata aur din inimile lor.

Ne rugam mereu „Doamne, mareste-mi credinta!, „Doamne, invata-ma sa depind doar de Tine!”, „Doamne, fa-ma asemeni Tie!”. Si sunt minunate cererile acestea, dar prea putini dintre noi intelegem ce presupun. Prea putin dintre noi calculam costul unor astfel de cereri inainte sa le spunem. Si atunci cand primim raspunsuri la ceea ce am cerut incepem sa ne plangem, sa ne tanguim, sa intrebam „De ce, Domne? De ce e atat de greu?”

Dumnezeu ne modeleaza si e gata mereu sa faca din fiintele noastre ceva mai frumos decat am cunoscut vreodata. Dumnezeu poate face multe lucruri marete in vietile fiecaruia dintre noi. Poate curata zgura. Poate linisti furtuna. Poate transforma haosul in pace. Poate ierta, elibera, regenera. Dumnezeul nostru e mare si atotputernic. Dar prea putini dnitre noi (incepand cu mine) suntem gata sa trecem prin procesul acesta de slefuire.

Am inteles ca uneori ma bazez mai mult pe ceea ce ar putea sa mearga rau, decat sa ma incred in ceea ce poate El face. Si aceasta imi alimenteaza frica.

Dar nu fi asa ca mine, te rog. Fii curajos, suflete! Lasa-L sa-ti dea drumul. Accepta si tacerea Lui chiar daca esti in vale, chiar daca strigi de atat timp, chiar daca tot ce e in jurul tau iti spune ca nu ai nicio sansa sa primesti ceea ce ai cerut. Lasa-L sa iti arate ca si prin tacerea Lui poate lucra la inima ta. Lasa-L sa iti arate ca prin puterea Lui se poate dincolo de limitele pe care credeai ca le ai.

Sa nu iti fie frica! Frica doboara, nu ridica. Frica face rau, nu bine. Sa nu-ti fie frica de procesul modelarii. El face vase nespus de frumoase, unice.

Si nu uita: daca El tace inseamna ca nu esti la capatul puterilor. Daca ai fi acolo, n-ar tacea. El stie ce masuri sa puna in vas. Niciodata prea mult, dar intotdeauna cat ai nevoie.

Sa fii plin de curaj iti doresc! Dar daca nu esti asa, stai linistit. Mai sunt multi altii ca tine. Domnul meu nu lucreaza mereu cu oameni curajosi. Dar ii transforma pe cei fricosi in cei mai viteji luptatori. De fiecare data când lucreaza cu fricosii, scoate ceva frumos din ei si din vietile lor. Când Dumnezeu lucreaza cu fricosii, se intampla minuni. Când Dumnzeu lucreaza cu fricosii, inimile sunt regenerate, iar oamenii eliberati. Când Dumnzeu lucreaza cu fricosii, El dovedeste ca orice suflet are sanse in ochii Lui. Când Dumnezeu lucreaza cu fricosii, curajul prinde alt sens, unul divin. Când El lucreaza cu fricosii, schimba frica in perseverenta. Asa a facut cu mine. Are masuri si pentru vasul tau, sunt sigura.

Antonela Buraga