Treceți la conținutul principal

Nu te teme de un Crăciun simplu


"Trece timpul repede și noi suntem atât de captivați de planurile noastre încât pierdem ocazia de a ne bucura de prezent, de a aduna amintiri frumoase, de a iubi oamenii așa cum au nevoie.
Trece timpul și ne apropiem iar de sărbători, dar mă uit în jurul meu și mi se adună frustrare în inimă când realizez cât de multe idei greșite avem în minte și cât de multă atenție dăm lucurilor care nu semnifică nimic înaintea Celui cu care avem de-a face.

Nu sunt împotriva sărbătoririi și nici împotriva ideii de a te bucura cu ocazia unei anumite sărbători, dar cred cu fermitate că nu este normal să ne îngropăm de vii în mormane de festivități, obiecte, versuri sau urări care nu fac altceva decât să ne îndepărteze de adevăratul motiv al acestei sărbători.

Mă întreb cum a arătat primul "Crăciun"...

O, a fost cu siguranță total diferit de ce avem noi astăzi. 

Ei nu au avut atât de multă mâncare ca noi, dar, cu siguranță, Maria și soțul ei credincios, Iosif, s-au bucurat enorm de faptul că au fost primii care au văzut Pâinea vieții întrupată. 
Ei nu au avut atâtea camere frumos împodobite ca noi; de căldură nici nu mai vorbim sau luminițe. Dar au înțeles că ce se întâmpla acolo, într-un grajd pentru animale, avea să aducă lumină și căldură în inimile lor și a altor mii de oameni.
Ei nu aveau atât de multe versuri despre ce se întâmpla atunci, dar niște păstori s-au bucurat enorm de cântecul care spunea "Slavă lui Dumnezeu!...". Le-au fost suficiente câteva cuvinte ca să cerceteze ce au auzit și să înceapă căutarea Mântuitorului născut.
Ei nu au primit cadouri și nici nu au alergat prin târgurile și piețele de atunci. S-au bucurat însă de Darul venit din Cer de la Tatăl.

Ei nu au avut atât de multe și totuși au avut tot, tot ce era nevoie ca bucuria lor să fie constantă și plină de entuziasm. 
Primul "Crăciun", așa cum îl numim noi, nici nu s-a numit în vreun fel pentru ei, dar a fost momentul care a schimbat întreaga istorie și ei s-au închinat cu dragoste Celui care avea să fie Înfăptuirorul acestei schimbări.

Ei nu au avut mult, dar au câștigat mult și au rămas cu mult.

Noi?

Oho, noi avem uneori cât să ne rămână pentru mult timp, dintre toate. Avem atât de multe și strângem atât de multe cu ocazia acestei sărbători. 

Dar cu cât rămânem? Cu ce rămânem? 

De cele mai multe ori cu...nimic.

"Primul Crăciun a fost simplu. Nu e nicio problemă dacă al tău va fi la fel".(vezi imagine↑)

Oprește-te din alergarea după cadouri, din pregătiri și din festivități și pune-ți întrebarea: "cu ce rămân?"

Nu te teme că vei avea puțin, teme-te că nu vei avea ce trebuie.

Drag suflete, e frumos să sărbătorim și te încurajez să o faci, dar nu uita că o sărbătoare nu are niciun farmec dacă nu înțelegi adevăratul motiv al bucuriei. Cu ce vei rămâne după acest Crăciun? Cu stomacul plin, dar sufletul gol? Cu decorații frumoase, dar cu întrebări?

Pregătiri înțelepte îți doresc! Să te bucuri de Isus și nu de altceva! Să-L sărbătorești pe El și nu altceva!"

Antonela Buraga

Imagine: Amy Weatherly

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

RUGĂCIUNE ÎNTR-O ZI BANALĂ DE JOI

     Sunt unele perioade din viață în care simți că Dumnezeu te-a lăsat undeva într-un colț pentru a se ocupa de cei care au un rol mai important în planurile Lui, ori o contribuție mai mare. Te simți închis intre 4 pereți și te întrebi dacă viața ta va fi vreodată mai mult decât vase de spălat, haine de strâns și podele de curățat. Ești într-o continuă luptă cu tine și cu emoțiile care parcă nu mai au nicio limită, iar dragostea aceea de la început care te făcea să mergi până la capătul pământului pentru El, se simte de mult apusă.  Doar gândul la ea și la slujirea ta de atunci te face să te simți vinovat pentru monotonia în care te afli acum și începi să îți pui întrebări, să ai îndoieli cu privire la propria credință. Ce faci în  perioadele în care simți  că esti ultimul om de pe lume, ultima persoana care ar face o  diferență? ultima făptură care contează real în planul acesta nespus de elaborat și totuși prea important pentru cineva ca tine? T...

O prietenă cât un dușman de mare

Puțini vorbesc despre noua mea prietenă. Nu e o prietenă bună deloc, dar o numesc așa pentru că îmi petrec mult timp cu ea în ultima vreme. Mă trezesc cu ea de mână, adorm cu ea îmbrățișată și viața trece pe lângă mine ca un tren pe lângă o stație în care nu oprește; rapid și nelăsând nimic în urmă. Depresia. Acesta e numele ei și cred că mulți, din păcate, prea mulți, dintre cei care veți citi aceste rânduri, vă confruntați sau v-ați confruntat cu ea. Nu prea am eu prieteni ca să îmi dau seama cum ar trebui să fie unul bun, dar, oh, ea este atât de loială. Nu pleacă de lângă mine nici când o rog... E păcat că în biserici nu se vorbește despre asta, deși 90% dintre cei din biserică trec prin depresii de-a lungul vieții. E un inamic tăcut care îți devine prieten când ești poate la punctul cel mai activ din viața ta. De aceea mulți dintre cei cu care te întâlnești zi de zi, în online sau face to face, nici măcar nu văd diferența.  Am păcălit în ultimele luni mulți oameni cu zâmbetul ...

Păcătoși, nu prețioși.

"Tineri dragi, trăim vremuri în care suntem inundați de fel și fel de informații și toată lumea încearcă să influențeze cât mai mult pe alții prin cuvintele lor, prin ceea ce expun. Astfel se ajunge la multe exagerări, la multe erezii, la multe schimbări ale adevărului și victime suntem noi, cei care ascultăm, citim sau vizionăm. Încă din perioada adolescenței, când începem să simțim goluri tot mai mari în inimă, suntem bombardați cu o mulțime de idei. Internetul și rețelele de socializare sunt pline de informații. Dar în loc să găsim adevărul de care avem atât de mult nevoie, ne sufocăm în informații și nu mai știm pe cine să credem sau ce principii să alegem după care să ne ghidăm viața. Prin acest articol vreau să vorbesc doar despre unul din aceste "adevăruri" care pe mine m-a făcut să gândesc greșit și să am o atitudine greșită față de cei din jurul meu, față de mine, dar și față de Dumnezeu. "Ești prețioasă!"  Da, fetelor, aceste d...