“Dumnezeu face mereu lucruri noi în viața noastră și e capabil să ne arate că viața cu El e captivantă, plină de aventură și plină de nădejde.
Suflete, roagă-te!
Vei găsi pace în El. Vei găsi siguranță în El. Vei găsi vindecare în El. Vei găsi curaj de a o lua de la început. Vei găsi dorință și putere de a pune capăt la ceea ce este rău. Vei găsi împlinire.
Vreau să îți spun prin câteva cuvinte ceea ce Dumnezeu m-a învățat în ultima perioadă. Nu lua ceea ce nu crezi că e bun, ia doar ceea ce înțelegi că vine de la Dumnezeu, nu de la mine.
Noi, tinerii de astăzi, suntem toți într-o goană după fericire. Suntem toți într-o căutare care parcă nu se mai termină. Îți reușește un lucru și te gândești că în sfârșit vei fi fericit. Dar nu e așa. Căci problemele apar mereu și mereu. Ajungi să fii frustrat și dezamăgit de tine, de oamenii din jurul tău, de tot. Și dezamăgirea te apleacă atât de jos că ajungi să strigi: "Doamne, gata, e suficient, nu crezi? Mai dă și altora probleme sau măcar mai ia din ale mele. Nu mai pot. Tot ce vreau e fericire, iar tu nu îmi dai decât probleme."
Da, Dumnezeu îngăduie probleme în viața noastră. De multe ori permite ca acestea să vină una după alta. Dumnezeu îngăduie încercări, dar El nu o face ca să ne priveze de fericire. Nu. Dimpotrivă, El îngăduie probleme în viața noastră ca să ne conducă spre fericire.
Cât de paradoxal sună, nu-i așa? "Probleme și fericire în aceeași propoziție? Hm. Nu prea are sens."
Are. Atunci când trăiești cu Dumnezeu ajungi să înțelegi că El Își arată puterea și Se dezvăluie prin situațiile care pentru noi par anormale, fără sens.
Dumnezeu permite problemelor să apară ca să ne poată face cu adevărat fericiți, așa cum ne dorim noi atât de mult să fim. Problemele ne întristează, ne macină, ne cutremură uneori, ne sperie, ne îngrijorează și devin poveri. Iar poverile ne apleacă. Ele ne apleacă până ne aduc pe genunchi.
Poverile ne apleacă până ne aduc pe genunchi. Înțelegem ce scop divin au ele atunci când înțelegem acest lucru. Dumnezeu îți urmărește viața cu mare atenție. El vede căutarea ta și dorința inimii de a găsi fericirea. Dar El vede ceea ce tu nu vezi. El vede că nu ai cum să găsești fericirea de unul singur și că nici nu vei ajunge la ea prin truda ta de zi cu zi. Nici o cale pe care o alegi tu cu înțelepciunea ta omenească nu duce spre fericire, ci te îndepărtează de ea. De aceea, în harul Său permite problemelor să apară și să te împovăreze. Ele apar ca să te ducă la Cel care te poate ajuta.
Poverile te apleacă până te aduc pe genunchi, adică în rugăciune. Și de acolo, te ia Dumnezeu. Te ia și îți vorbește. Te ia și te ridică. Te ridică și îți dai seama că ești fericit. Și spui:" O, da, am găsit Fericirea!" pentru că Dumnezeu este fericire. A fi aproape de El înseamnă fericire.
Tinere drag, dacă acum sunt probleme în viața ta, te anunț că Dumnezeu te așteaptă la capătul puterilor tale. Da, El te poate ajuta și acum, dar așteptă să ajungi acolo. Cred că aceasta e partea care ne-o oferă nouă. Să ne trudim și să încercăm cu forțele noastre. De ce?
Pentru că noi avem impresia că dacă ajungem să fim fericiți, e pentru că am trudit. Dar El ne arată că dacă ajungem să fim fericiți e pentru că El a trimis harul Său îmbrăcat în problemele noastre, și nu ne-a lăsat în truda noastră.
Fericirea se poate găsi. Eu am găsit-o. Am găsit-o când credeam că sunt cel mai departe de ea. Am găsit-o în tumultul frământărilor mele. Am găsit-o la capătul puterilor mele, căci mă aștepta acolo cum un părinte își așteptă mereu copilul: cu dragoste.
Și e minunat acum când știu toate aceste lucruri. Acum când apar probleme, știu."Da, Tată, tu chiar mă vrei fericită."
Multă fericire îți doresc! O trudă cu sfârșit în El!"
Antonela Buraga
Imagine: unsplash
Comentarii
Trimiteți un comentariu