"De cele mai multe ori nu realizam cat de mult conteaza atentia pe care o acordam oamenilor. Traind in secolul vitezei ne simtim inconfortabil si chiar impovarati atunci cand un om ne vorbeste. Ne cere prea mult.
Ne cere Atentie.
Si dintr-odata parca telefonul iti vibreaza mai tare in buzunar. Iti bate inima mai repede si nu stii cum sa pui capat conversatiei ca sa te poti concentra la ceea ce te intereseaza pe tine. Si chiar frustrat iti intinzi mana si iei telefonul ca doar mna, ai treburi "importante" de rezolvat. Nu ai timp de vorbe. Si pana sa realizezi tu ce ai pierdut, persoana care vorbea se intristeaza si uneori chiar pleaca pentru ca realizeaza ca la tine nu gaseste ceea ce are ea nevoie: atentie.
Imi doresc sa invatam ca atentia e cu adevarat valoroasa atunci cand o indrepti spre lucruri valoroase.
Imi doresc sa nu uitam ca adevarata valoare e cea care iti face sufletul frumos, nu mintea, nu trupul, nu viata de pe pamant.
Imi dorescsa invatam sa distingem valorile.
Imi doresc sa invatam sa iubim si cu atentia noastra. Imi doresc sa invatam sa ascultam. Imi doresc sa invatam ca o mana ocupata cu mana celui de langa tine care e cazut si plange e mai pretioasa decat mana care scrie mesaje sau care are bani in mana. Imi doresc sa invatam.
Imi doresc sa invat.
Astazi am avut harul sa merg la casa de ingrijire a batranilor din Botosani. Loc minunat este casa Simeon. In caz ca nu stii ce sa programezi pentru vacanta de iarna, te indemn sa pui in fruntea listei o vizita la acesti oameni. Nu vei pierde absolut nimic. Dimpotriva, te vei intoarce mai bogat.
Mi-a fost suficient sa zaresc chipurile lor inca de la intrare ca sa inteleg ca Dumnezeu e acolo. Am fost condusi in sala in care eram asteptati si atunci am putut sa ii vad mai bine pe toti. Inca din momentul in care am pasit in acea incapere am simtit o pace profunda si o bucurie pe care greu o pot exprima cuvintele mele. Nu erau simpli batrani. Erau batrani pregatiti pentru Cer. Si la fel ca Simeon odata, ei asteptau acum mangaierea intalnirii cu Domnul. Frumosi batrani...
Am cantat impreuna cu ei, ne-am rugat si ne-am dorit ca prin prezenta noastra acolo ei sa fie intariti. Dar fara sa ne gandim, cei intariti am fost noi.
Am inteles azi ca Dumnezeu chiar iubeste curat. Iubeste dincolo de ceea ce se vede. Iubeste dincolo de semnele batranetii, dincolo de slabiciuni. Iubeste. Iubeste asa cum eu nu am fost capabila sa o fac pana acum vreodata. Iubeste inima noastra. Si o poate pastra puternica si frumoasa chiar daca timpul trece. Dumnezeu iubeste indiferent de ceea ce poti tu face sau nu. Si daca nu intelegi acum acest adevar, sunt sigura ca el te va urmari pana in zilele batranetii tale si abia atunci il vei intelege pentru ca atunci iti va patrunde inima; atunci cand vei avea cea mai mare nevoie de el. Cand vei fi in boala, cand vei fi in neputinta, cand vei dori sa mai poti, dar nu vei mai putea, abia atunci...o, abia atunci vei simti cat de important este ca Dumnezeu iubeste nu pentru ceea ce omul poate face.
La plecare mi-am dorit sa mai strang o data mana acestor minunati oameni. Ma apropii de una dintre batranele si ii zambesc strangandu-i mana:
-Domnul sa va intareasca, sora Elena!
Incepe sa planga si zambind printre lacrimi imi spune:
-Multumesc frumos ! Multumesc pentru ca imi stii numele !
...💙...
Atentie, suflet drag...doar atat ni se cere uneori. Si chiar daca simti ca e prea putin, sa fii sigur ca oferind-o vei face mult. Imi amintesc in lacrimi de sora aceasta. Si nu cred ca o voi uita vreodata. Nu uita. Atentia ta e o comoara pentru altii atunci cand o indrepti spre ei.
Multumesc, Doamne, ca m-ai invatat astazi ca si atentia este un dar si ca prin ea cei din jur trebuie ziditi, nu intristati!
Multumesc, Tata, ca tu iubesti si in batranete !
Multa atentie indreptata spre cei din jur iti doresc ! Sa fii o incurajare ! Sa iti dea Domnul meu si tie o sora Elena. Sa iti dea Domnul si tie oameni pe care nu ii vei uita. Sa fii atent, suflete !
Antonela Buraga
Imagine: unsplash
Comentarii
Trimiteți un comentariu