Treceți la conținutul principal

Pentru inimi care plang

person holding brown petaled flower photo


"...Dumnezeu este mai mare decat inima noastra si cunoaste toate lucrurile." 
1 Ioan  3:20b

In ultimele zile simt ca pamantul se clatina sub picioarele mele si printre lacrimi imi incep diminetile sau imi inchei serile. Sunt momente in viata in care oricat de mult ai lupta, oricat ai alerga, oricat ai incerca sa ramai in picioare, ajungi la punctul in care nu mai poti. Uneori nu mai putem, uneori chiar se termina bateria, uneori ramanem cu magazia inimii goala si prima noastra reactie este sa spunem stop.
Nu stiu care este starea ta. Nu stiu ce oameni te-au dezamagit in perioada aceasta a vietii tale, nu stiu ce visuri ti-au fost spulberate, nu stiu ce rani te dor. Si nu stiu nici cum sa vindec. 

Dar am invatat ca Dumnezeu este mai mare decat ceea ceea ce simti tu, decat ceea ce simt eu. 

Dumnezeu este mai mare decat inima noastra.

Este mai mare decat emotiile tale. Si nu doar ca e mai mare. El le si poate controla. Da, El poate face putere din slabiciune. El poate face frumos din gunoi. El poate face curat acolo unde e murdar. El poate ridica pe cel care e cazut si plange. El poate sa stearga lacrimile. Iar partea cea mai frumoasa nu este ca le sterge. Partea cea mai frumoasa este ca El le numara. Ai un Dumnezeu care iti numara lacrimile. Le tine in burduf si le pretuieste asa cum nu te-ai gandit ca o va face cineva vreodata. Ii face placere sa-ti asculte rugaciunile in care plangi si sa iti auda suspinele. Si nu, nu e un Dumnezeu care iubeste durerea. Nu. Este un Dumnezeu care il iubeste pe cel ce simte durere. 

Poate ai uitat. El nu e doar Dumnezeu. 

E si Tata.

Si da, acum, in cuptorul in care te afli, El e langa tine.  Si cunoaste toate lucrurile. 
Stie care e problema ta , stie care sunt gandurile tale, stie de ce vin toate acum asupra ta si stie si cum vei iesi de aici. Sa nu crezi ca nu stie. El stie, suflete, El chiar stie. El cunoaste toate lucrurile. 

Si se apropie izbanda. Continua sa crezi in dragostea Lui chiar daca lacrimile nu se opresc. El stie si poate. El vede. El simte. El te iubeste, drag suflete. El chiar te iubeste... 
Ancoreaza-te in El. Agata-te de adevarul care spune ca El cunoaste. El e mai mare decat inima ta. El poate.

Imi doresc sa fii invaluit de dragostea Lui de Tata. Ochii spre Cer si mainile impreunate, suflete! El cunoaste. "

Antonela Buraga


Imagine: unsplash

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

RUGĂCIUNE ÎNTR-O ZI BANALĂ DE JOI

     Sunt unele perioade din viață în care simți că Dumnezeu te-a lăsat undeva într-un colț pentru a se ocupa de cei care au un rol mai important în planurile Lui, ori o contribuție mai mare. Te simți închis intre 4 pereți și te întrebi dacă viața ta va fi vreodată mai mult decât vase de spălat, haine de strâns și podele de curățat. Ești într-o continuă luptă cu tine și cu emoțiile care parcă nu mai au nicio limită, iar dragostea aceea de la început care te făcea să mergi până la capătul pământului pentru El, se simte de mult apusă.  Doar gândul la ea și la slujirea ta de atunci te face să te simți vinovat pentru monotonia în care te afli acum și începi să îți pui întrebări, să ai îndoieli cu privire la propria credință. Ce faci în  perioadele în care simți  că esti ultimul om de pe lume, ultima persoana care ar face o  diferență? ultima făptură care contează real în planul acesta nespus de elaborat și totuși prea important pentru cineva ca tine? T...

O prietenă cât un dușman de mare

Puțini vorbesc despre noua mea prietenă. Nu e o prietenă bună deloc, dar o numesc așa pentru că îmi petrec mult timp cu ea în ultima vreme. Mă trezesc cu ea de mână, adorm cu ea îmbrățișată și viața trece pe lângă mine ca un tren pe lângă o stație în care nu oprește; rapid și nelăsând nimic în urmă. Depresia. Acesta e numele ei și cred că mulți, din păcate, prea mulți, dintre cei care veți citi aceste rânduri, vă confruntați sau v-ați confruntat cu ea. Nu prea am eu prieteni ca să îmi dau seama cum ar trebui să fie unul bun, dar, oh, ea este atât de loială. Nu pleacă de lângă mine nici când o rog... E păcat că în biserici nu se vorbește despre asta, deși 90% dintre cei din biserică trec prin depresii de-a lungul vieții. E un inamic tăcut care îți devine prieten când ești poate la punctul cel mai activ din viața ta. De aceea mulți dintre cei cu care te întâlnești zi de zi, în online sau face to face, nici măcar nu văd diferența.  Am păcălit în ultimele luni mulți oameni cu zâmbetul ...

Păcătoși, nu prețioși.

"Tineri dragi, trăim vremuri în care suntem inundați de fel și fel de informații și toată lumea încearcă să influențeze cât mai mult pe alții prin cuvintele lor, prin ceea ce expun. Astfel se ajunge la multe exagerări, la multe erezii, la multe schimbări ale adevărului și victime suntem noi, cei care ascultăm, citim sau vizionăm. Încă din perioada adolescenței, când începem să simțim goluri tot mai mari în inimă, suntem bombardați cu o mulțime de idei. Internetul și rețelele de socializare sunt pline de informații. Dar în loc să găsim adevărul de care avem atât de mult nevoie, ne sufocăm în informații și nu mai știm pe cine să credem sau ce principii să alegem după care să ne ghidăm viața. Prin acest articol vreau să vorbesc doar despre unul din aceste "adevăruri" care pe mine m-a făcut să gândesc greșit și să am o atitudine greșită față de cei din jurul meu, față de mine, dar și față de Dumnezeu. "Ești prețioasă!"  Da, fetelor, aceste d...