" Normalitate, unde ai plecat? Realitate binecuvântată pe care te-am avut cândva, unde ești?
Abia acum văd cât de binecuvântată eram și cât de multe aveam. Abia acum văd cât de multe primeam zilnic fără să mulțumesc.
Acum îmi dau seama cât de bine este să îi ai am pe toți cei dragi aproape; abia acum, când nu-i mai am, când suntem câțiva aici și restul departe.
Acum îmi dau seama cât de bine este să pot face o plimbare în fiecare zi; abia acum, când sunt îngrădită și libertatea îmi este limitată.
Acum văd ce greu este să trăiești cu dorul de persoana iubită în inimă; abia acum când nu știu când ne vom putea revedea.
Acum îmi dau seama cât de prețioasă e sănătatea, abia acum când văd cum lumea cade la pământ răpusă de ceva ce nu se poate nici măcar vedea.
Abia acum văd...
Și poate că nu sunt singura care conștientizează toate acestea. Da, cred că tu, cititorule, mă înțelegi.
Am fost nemulțumitoare. Am fost cu toții indiferenți față de marele har pe care îl aveam zi de zi, clipă de clipă, harul de a trăi în normalitate.
Iar acum suntem îndurerați și luptăm în inimile noastre cu speranța la un mâine nu neapărat mult mai bun, ci normal. Greul pe care-l aveam atunci, este acum o vagă idee, iar tot ce ne dorim cu toții este să ne primim realitatea înapoi.
Va fi așa? Oare vom primi ce ne dorim, acum când ni s-a luat ceea ce ne nemulțumea cândva?
Am primit un mâine altfel, dar se pare că am învățat că ieri a fost o binecuvântare.
Și acum? Acum ce vom face? Vom cârti și vom repeta nelegiuirile noastre chiar și acum, când vedem câte am pierdut?
Dragii mei, dacă este un lucru pe care l-am învățat atât de bine din circumstanța aceasta încât să nu mi-l pot scoate din minte, acela este faptul că ziua de mâine nu e garantată, pentru niciunul dintre noi. Azi este tot ce avem.
Normalitatea pe care o cunoșteam nu mai există. Și, chiar dacă ne este greu să acceptăm, trăim acum o alta. Este o realitate dură și plină de frustrare, boală, despărțiri și limite. Dar știți ce? Suntem în viață.
Astăzi suntem încă în viață, dar urându-ne prezentul, nu vom putea aduce trecutul înapoi și nici nu vom putea grăbi spre noi un viitor mai bun. Însă, iubind ziua de astăzi, putem trăi cu speranță și cu mulțumire în mijlocul haosului. Poate ar trebui să învățăm din greșeala noastră și să înțelegem că normalitatea în care am intrat acum, deși e rece și de nedorit, este mai bună față de atâtea altele care pot veni mâine. Da, cât suntem pe pământul acesta, mereu se va putea mai bine, dar nu uitați: atât timp cât se poate mai bine, se poate și mai rău.
Haideți să trăim cu bucuria zilei de astăzi! Haideți să prețuim prezentul. În limba engleză pentru termenii astăzi și dar(cadou) se folosește același cuvânt(present). Aceasta ne poate ajuta să înțelegem că suntem cu adevărat binecuvântați. Ceea ce trăim acum este un dar și ar trebui să fim mulțumitori pentru el, căci mâine...mâine nu se mai scrie la fel.
Sunt multe păreri expuse acum, multe resurse din care să ne informăm. Unii spun că Dumnezeu pedepsește pământul, alții spun că e semn al sfârșitului. Nu contrazic nimic acum. Eu nu am de gând să vă dau un răspuns în privința aceasta. Dar cred că Dumnezeu este Cel care știe de ce a îngăduit această situație. Să-l întrebăm pe El, mai bine.
Ceea ce eu vreau să vă transmit este că mulțumirea se învață. Iar realitatea pe care o trăim este prilejul de a ne apuca de învățat.
Ce timp trăim? Un timp în care putem fi mulțumitori."
Antonela Buraga
Imagine: unsplash
Comentarii
Trimiteți un comentariu