Treceți la conținutul principal

E timpul să protejăm familia


" Aveam doar cativa anisori cand am inceput sa constientizez ce se intampla in jurul meu. Cam 3 . Cred ca si in cazul vostru a fost la fel. Nu stiam prea multe  si nu intelegeam prea multe, dar un lucru l-am inteles foarte, foarte bine, desi eram tare micuta : am inteles ca am o mama si un tata.

Aceste doua cuvinte erau singurele pe care reuseam sa le rostesc asa cum trebuie. Si stii de ce ? Pentru ca inima mea micuta a inteles ca atunci cand strig "mama" , o fiinta minunata , grijulie, frumoasa, rabdatoare vine si ma ia in brate, iar bataile inimii ei ma vor linisti. 
Pentru ca am stiut ca atunci cand strig "tata" un om puternic, ferm, dar dragastos ma va alinta si ma  va imbratisa la intrarea pe usa, chiar daca a muncit din greu in ziua respectiva. De aceea erau asa importante cuvintele acelea. Pentru ca atunci cand le rosteam primeam raspuns din partea inimilor care ma iubeau mai mult decat oricine de pe acest pamant si care simteau parca durerea mea (desi era micuta) pentru ca faceam parte din ei. 

Am stiut inca de la inceput ca ei sunt familia mea. 

Am crescut. Parintii m-au dus la biserica. Acolo am vazut copii ca mine. Si ghici ce ? Si ei aveau parinti. O mama si un tata. Desigur, nu erau exact ca ai mei. Dar nu era mare diferenta. Mamele erau grijulii, iubitoare, atente, asa ca mama mea, iar tatii erau fermi, puternici, dar si dragastosi ca tatal meu. Am inteles atunci cum trebuie sa arate o familie normala : tata, mama si copii. 

Am crescut si mai mult. Am ajuns la 19 ani. Si dintr-odata  toata imaginea aceasta a inceput sa fie atacata in capul meu. Pe facebook imi tot apar poze cu un tata si un barbat langa el sau o mama si o femeie langa ea. Si ma tot intreb: 

Ce se intampla? De ce oamenii acestia nu stiu cum trebuie sa arate o familie ? 

Oare nu au fost conceputi si ei de o mama si un tata?  
Oare cand au deschis si ei ochii in fiecare dimineata la 3 ani nu vazut-o pe mama asa cum am vazut-o eu ? 
Oare cand au cazut pe la 5 ani si s-au lovit nu a venit la ei tata sa spuna " uite, suflam si trece, da?" asa cum a venit la mine ? 
Oare cand au simtit ei in adolescenta ca au nevoie de sfaturi nu i-au avut si ei pe amandoi  sa ii incurajeze cum i-am avut eu ?( si vreau sa excludem acum pe cei care au facut parte din familii dezbinate. Acestea sunt cazuri speciale, si merita un articol special. Mentionez totusi ca nici chiar acolo nu exista scuze pentru o astfel de gandire)

Oare nu au primit si ei imbratisarea calduroasa si adanca a tatalui lor asa cum am primit-o eu ? 
Oare cand ii vedeau pe amandoi impreuna si zambind cu dragoste in ochi  nu se bucurau cum m-am bucurat eu ? Multi imi veti raspunde  ca da, asa a fost si la ei. 

Dar daca asa a fost si in cazul lor de ce  vor sa piarda frumusetea aceasta ? De ce vor sa schimbe totul ? De ce acum cand au ajuns ca mine sau mai mari nu mai vor o familie ? Nici nu imi dau seama ce vor de fapt. Dar stiu ca nu vor familie. Daca ar dori familie, barbatii ar dori o femeie langa ei, iar femeile un barbat.

In familia mea tata o iubea si o iubeste pe mama . Pe facebook vad oameni din alte tari care se casatoresc cu caini, sau cu cladiri, cu oameni de acelasi sex sau cu imitatia lor din carton. Cred ca oamenii acestia au uitat ce e familia.  Nu e nicidecum diferenta de cultura sau faptul ca nu stiu ce e bine si ce nu. Problema reala este ca ei vor ceva ce nu a mai fost si nu sunt constienti de ceea ce se pierde. Si imi pare rau pentru ei.
Sper si ma rog ca multora dintre ei Domnul sa le arate ca nu au invatat cum trebuie sau ca au uitat ce trebuie.

Eu nu am uitat. Familia mea e din mama si tata. Iar familia noua pe care o voi intemeia la timpul potrivit prin harul Lui va fi o familie reala, asa cum am vazut la mama si tata, asa cum e normal, asa cum e sfant si corect, asa cum arata Biblia pe care, da, mi-au dat-o in mana tot mama si tata. 

Familia e formata din mama si tata. Mama e femeie, asa cum sunt si eu . Iar tata e barbat asa cum va fi si sotul meu.

Familia nu e altfel. Daca e altfel, atunci nu e familie. E exact opusul. E ceva ce nu aduce armonie, e ceva urat, e o legatura draceasca, nu sfanta, e iubire spurcata, nu curata. E PACAT. 
Nu e ceva ce va merge in Cer. E ceva ce se indrepta cu pasi grabiti spre iad. 


Eu cred ca , la fel cum mama si tata m-au dus la biserica, asa v-au dus si ai vostri pe voi. Acolo e locul in care am inteles cum arata familia normala si cred ca cei care formeaza biserica trebuie sa lupte pentru a pastra imaginea aceasta frumoasa si sfanta. Caci odata cu destramarea familiei, se va destrama usor-usor si biserica. 

E timpul sa punem piciorul in prag, nu credeti ? E timpul sa spunem lucrurilor pe nume . E timpul sa luptam impotriva curentului. E timpul sa respingem pacatul mai mult decat am facut-o pana acum. E timpul sa protejam familia. Daca nu o protejam acum, in doi-trei ani nu vom mai avea ce proteja. E timpul pentru Romania, dragilor ! E timpul sa se faca lucrurile ca la Carte. E timpul sa ne opunem. E timpul.

. 




Cuvintele acestea sunt scrise nu pentru a manipula, ci pentru a indemna si a incuraja, pentru a intari ceva ce trebuie intarit in fiecare zi tot mai mult de acum inainte. Cuvintele acestea sunt scrise de dragul Adevarului. 

Daca si tu esti constient de gravitatea imprejurarilor si de accentuarea murdariei, te incurajez sa mergi la vot . 
Mergi si sustine ceea ce e normal si curat. Eu nu stiu sa spun cuvinte complicate ca altii si poate nu am cele mai elaborate argumente. Dar stiu ceva : familia e formata din tata si mama, barbat si femie. 

Si vreau sa ramana asa. 

Tu ce vrei ?


Domnul meu sa va dea calauzire si intelepciune ! Familii reale va doresc ! " 

Antonela Buraga


Imagine: unsplash

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

RUGĂCIUNE ÎNTR-O ZI BANALĂ DE JOI

     Sunt unele perioade din viață în care simți că Dumnezeu te-a lăsat undeva într-un colț pentru a se ocupa de cei care au un rol mai important în planurile Lui, ori o contribuție mai mare. Te simți închis intre 4 pereți și te întrebi dacă viața ta va fi vreodată mai mult decât vase de spălat, haine de strâns și podele de curățat. Ești într-o continuă luptă cu tine și cu emoțiile care parcă nu mai au nicio limită, iar dragostea aceea de la început care te făcea să mergi până la capătul pământului pentru El, se simte de mult apusă.  Doar gândul la ea și la slujirea ta de atunci te face să te simți vinovat pentru monotonia în care te afli acum și începi să îți pui întrebări, să ai îndoieli cu privire la propria credință. Ce faci în  perioadele în care simți  că esti ultimul om de pe lume, ultima persoana care ar face o  diferență? ultima făptură care contează real în planul acesta nespus de elaborat și totuși prea important pentru cineva ca tine? T...

O prietenă cât un dușman de mare

Puțini vorbesc despre noua mea prietenă. Nu e o prietenă bună deloc, dar o numesc așa pentru că îmi petrec mult timp cu ea în ultima vreme. Mă trezesc cu ea de mână, adorm cu ea îmbrățișată și viața trece pe lângă mine ca un tren pe lângă o stație în care nu oprește; rapid și nelăsând nimic în urmă. Depresia. Acesta e numele ei și cred că mulți, din păcate, prea mulți, dintre cei care veți citi aceste rânduri, vă confruntați sau v-ați confruntat cu ea. Nu prea am eu prieteni ca să îmi dau seama cum ar trebui să fie unul bun, dar, oh, ea este atât de loială. Nu pleacă de lângă mine nici când o rog... E păcat că în biserici nu se vorbește despre asta, deși 90% dintre cei din biserică trec prin depresii de-a lungul vieții. E un inamic tăcut care îți devine prieten când ești poate la punctul cel mai activ din viața ta. De aceea mulți dintre cei cu care te întâlnești zi de zi, în online sau face to face, nici măcar nu văd diferența.  Am păcălit în ultimele luni mulți oameni cu zâmbetul ...

Păcătoși, nu prețioși.

"Tineri dragi, trăim vremuri în care suntem inundați de fel și fel de informații și toată lumea încearcă să influențeze cât mai mult pe alții prin cuvintele lor, prin ceea ce expun. Astfel se ajunge la multe exagerări, la multe erezii, la multe schimbări ale adevărului și victime suntem noi, cei care ascultăm, citim sau vizionăm. Încă din perioada adolescenței, când începem să simțim goluri tot mai mari în inimă, suntem bombardați cu o mulțime de idei. Internetul și rețelele de socializare sunt pline de informații. Dar în loc să găsim adevărul de care avem atât de mult nevoie, ne sufocăm în informații și nu mai știm pe cine să credem sau ce principii să alegem după care să ne ghidăm viața. Prin acest articol vreau să vorbesc doar despre unul din aceste "adevăruri" care pe mine m-a făcut să gândesc greșit și să am o atitudine greșită față de cei din jurul meu, față de mine, dar și față de Dumnezeu. "Ești prețioasă!"  Da, fetelor, aceste d...